Pictura abstracta: Originea Universului ( Origin of Universe ) 50x70 cm ulei pe panza (oil on canvas)

Descriere

First there were: the pink color of the skin, the bright yellow spirit, and the anaphylactic M-long (mental) blue sound, like the edge of a honed and hammered Katana of the Hon'ami blacksmith. It was the first and last sword for a samurai with fine tastes, the nose with a slightly deviated septum, the dark brown eyes, the left larger than the right, sultry, strangely straight eyebrows, and a forehead that only wrinkled when he laughed at his children, who they played the princess in the stereotypical picture of pink cherry blossoms. This is the natural origin of things. The color, the spirit and the sound mixed, one stronger than the other, coiled, mixed only in part disputing their place in front of the stage, visibility, because the one who saw you first would have found your comfort and your singing. Not one of the flowers wanted to get into the tangle between sound, spirit and color, because the too soft scents make them whiten, illuminate, stick like some parasites on the skin of the light, on the too undulating neck of the beaked giraffe and crystalline ears, on the common denominator of birth, of procreation, of procrastination, be the name and eyelid not closed, eternal, haughty, awake.

Mai întăi, au fost: culoarea roz a pielii, spiritul galben-strălucitor și sunetul albastru M-prelung (mental), anafilactic, precum tăișul unei Katana călite și bătute cu ciocanul fierarului Hon'ami. Era prima și ultima sabie pentru un samurai cu gusturi fine, nasul cu o mica deviație de sept, ochii căprui închis, stângul mai mare decât dreptul, sprâncene sufoase, ciudat de drepte și fruntea ce pridea riduri doar când rădea de copii lui, care se jucau prinselea în tabloul stereotip al cireșilor roz înfloriți. Aceasta este originea fireasca a lucrurilor. Culoarea , spiritul și sunetul mixate, unul mai puternic decât celalalt, încolăcite, amestecate doar în parte disputandu-și locul din fața scenei, vizibilitatea, căci cel ce vă fi văzut primul își vă fi găsit alinarea și cântul. Nici una din flori nu a vrut să se bage în sfada dintre sunet, spirit și culoare, pentru că miresmele prea suave le fac să albească, să lumineze, să se înfigă că niste paraziți pe pielea luminii, pe gâtul prea unduitor al girafei cu cioc și urechi cristaline, pe numitorul comun al nașterii, al procreației, al procrastinarii, fie-i numele și pleopă neînchisă, veșnică, trufașă, trează.