• Despre Carieră și Realizări Personale
• Inovație și Tehnologie
• Educație și Rolul Didactic
• Administrarea Secției și Provocări
• Colaborarea cu Echipa

Un interviu original enLife News, împreună cu domnul Conf. Dr. Marius Stănescu, Șef Secție Ortopedie – Traumatologie din cadrul Spitalului Universitar de Urgență Militar Central Dr. Carol Davila, București.

Despre Carieră și Realizări Personale

Enlife News: Domnule Doctor Marius Stănescu, ne puteți vorbi despre drumul dvs. profesional și ce v-a motivat să alegeți specializarea în ortopedie și traumatologie?

Conf. Dr. Marius Stănescu: Îmi place să cred că eu am ales această meserie, dar în fiecare zi tind să cred că meseria ne alege pe noi. Modelat fiind de un bunic învățător “de modă veche”, după trei cutume “caligrafie – studiu – disciplină”, cred că am căpătat profilul rigorii împletită cu deschiderea spre noutatea confirmată prin rezultate. Asta face un medic chirurg în orice specialitate. Am urmat cursurile liceale, profilul matematică-fizică la unul dintre cele mai prestigioase colegii din județul Teleorman, respectiv la Colegiul Național “Atanasescu” din Roșiori de Vede, iar datorită mentorilor mei, un corp profesoral de înaltă ținută intelectuală, medicina a fost prima și singura mea opțiune.

În practica de vară din ultimul an de facultate, am avut revelația opțiunii chirurgiei ortopedice și traumatologice când, în Clinica de specialitate a Spitalului Clinic Colentina am avut șansa unui mentor de antologie în medicina românească, domnul prof. univ. dr. Andrei Firică, alături de care am rămas timp de 13 ani. Au urmat alți 16 ani de dedicare, de efort, de pregătire, de satisfacții și încercări profesionale în cadrul Clinicii de Ortopedie și Traumatologie a Spitalului Universitar de Urgență Militar Central “Dr. Carol Davila”, a două casă pentru suflet și devenire, apoi de împlinire profesională și umană.

Inovație și Tehnologie

Enlife News: În ce mod tehnologia modernă a influențat tratamentele pentru afecțiuni precum gonartroza sau coxartroza în cadrul secției pe care o conduceți? Similar, în ce mod inovația în Traumatologie este aplicată în secție și cum ajută pacienții?

Conf. Dr. Marius Stănescu: Atât în chirurgia ortopedică, cât și în cea traumatologică,  găsim o comparație susținută cu evoluția tehnologică logaritmică a științelor informatice. Astfel, în ortopedie, în perioada 1970-1990, au avut loc o serie de cercetări ale căror soluții și-au găsit aplicabilitate în tratamentul bolilor degenerative. Ulterior, dezvoltarea biomaterialelor a marcat o curbă ascendentă a performanțelor implanturilor protetice (de șold sau genunchi), fapt ce a dus la rezultate funcționale durabile. În acest context, anii 2000 au creat premisele pentru lărgirea paletei diagnosticelor abordate (cum este cea tumorală osoasă), transformând ortopedia într-o ramură chirurgicală reconstructivă cu un caracter profund funcțional. Atât în ortopedie, cât și în traumatologie – altă ramură marcată profund de evoluția tehnologică și a biomaterialelor – s-au standardizat tehnici, proceduri și protocoale de tratament, făcând din specialitatea noastră un beneficiar de top al tehnicii și informaticii, iar din pacienții noștri, beneficiari principali ai însușirilor profesionale de cunoaștere și de tehnică operatorie a medicilor ortopezi și traumatologi.

Chirurgia “mare” endoprotetică articulară, chirurgia minim invazivă/artroscopică, chirurgia reconstructivă a defectelor osoase tumorale sau netumorale, chirurgia traumatologică osteoarticulară de osteosinteză și medicina sportivă (a traumatismelor osoase și instabilităților articulare) sunt doar o scurtă enumerare a supraspecializărilor ce au devenit o necesitate în pregătirea profesională a medicilor din specialitatea noastră. Asistăm, în ultimii 20 de ani, la “atomizarea” specialităților în special a celor intervenționale. Să ne gândim ce îngloba, la modul generic, dar și în fapt “chirurgia generală”; astăzi număram tot mai multe supraspecializări/ ramuri ale acelei chirurgii generale: chirurgia bariatrică, hepato-biliară, oncologică (cu subdiviziuni). E nevoie de studiu, de antrenament, de perfecționare prin nișarea specialităților în domenii ce reclamă specificitate și skill-uri chirurgicale (dublate de dotări tehnice și materiale sanitare/implanturi) până când vom excela, fiecare în activitatea căreia ne-am dedicat.

Educație și Rolul Didactic

Enlife News: Cum vedeți rolul dvs. didactic în formarea noilor generații de medici și care sunt principalele competențe pe care încercați să le transmiteți studenților și rezidenților?

Conf. Dr. Marius Stănescu: Este al 2-lea aspect al activității noastre în care am suficiente motive de optimism. Toți știm ce înseamnă (generic) “cei 7 ani de acasă”. Putem să extrapolăm și în educație și formare profesională această expresie. În medicină putem spune că cei mai mulți dintre rezidenți vin lângă noi cu “cei 6 ani de facultate”, unii foarte bine pregătiți și motivați; sunt entuziaști, uneori prea entuziaști, foarte deschiși la nou, uneori prea deschiși, astfel că ar încerca să ardă etape și sunt atrași de aspectul “lucrativ/practic” al specialității. Rolul nostru începe prin a le canaliza energiile și a le modula evoluția spre a forma medici ce vor deveni specialiștii care vor trata generația noastră. De aceea, obiectivele formarii lor vor împleti o bună cunoaștere a anatomiei, a protocoalelor de diagnostic și a celor de tratament, antrenamentul gesturilor chirurgicale, stăpânirea tehnicilor operatorii, anticiparea și soluționarea momentelor neprevăzute cu calm, rigoare și eficacitate (obținerea celui mai bun rezultat în timpul cel mai scurt).

Alt cuvânt de ordine este prevenția – și nu vorbim de prevenția riscurilor infecțiilor, care apropo, nu sunt “de spital” [nosocoma (gr) = spital], ci sunt mult mai corect denumite I.A.A.M. (infecții asociate actului medical). Drept dovadă apar tot mai bine documentate studiile care dovedesc că într-o proporție covârșitoare, infecțiile sunt produse de către germenii prezenți în habitatul și microbiomul pacientului diagnosticat cu I.A.A.M.. Acest aspect al preocupărilor noastre permanente, sterilitatea în timpul manevrelor și actului chirurgical și prevenția pre și post operatorie a poluării microbiene, virale sau fungice sunt la fel de importante ca însușirea competențelor profesionale tehnice și teoretice din ortopedie și traumatologie.

Administrarea Secției și Provocări

Enlife News: Ca șef al Secției de Ortopedie și Traumatologie, care sunt cele mai mari provocări administrative pe care le-ați întâmpinat și cum le-ați adresat? Bugetele Programelor Naționale acoperă nevoile secției? Care sunt Programele Naționale care vă finanțează?

Conf. Dr. Marius Stănescu: Încă din anul 2017 am consimțit un contract de management al secției și nu de “șefie” de secție. Activitatea mea împletește (cu ceva efort, ce-i drept) timpi de administrație cu cele mai frumoase momente petrecute în spital, acelea dedicate pacientului, în scop terapeutic. Cu siguranță, nu doar pronia cerească a făcut ca acest spital să îndeplinească toate standardele de calitate și de performanță și de aceea mă consider o “roată dințată” într-un mecanism bine uns. Provocările sunt fie general valabile, cum ar fi nevoia permanentă de personal, criteriile de pregătire și performanță ale noilor angajați, echilibrul dintre drepturi și îndatoriri ale tuturor din echipă, ori sunt provocări desprinse din nevoia de a putea asigura, cât mai cuprinzător, respectarea și aplicarea – și acum știu toți cei implicați, de la toate nivelurile despre ce vorbesc – criteriilor de acreditare A.N.M.C.S.

Altă ramură determinantă a managementului secției cuprinde bugetul de venituri și cheltuieli. Un “cartof fierbinte” pentru oricine dorește să performeze în limitele rezonabile ale bugetului și cu atingerea indicatorilor de performanță asumați. Beneficiem de un T.C.P. stimulativ pentru o activitate cât mai intensă, mai aplicată, prin tratarea cazurilor cu indice de complexitate crescut. Acesta este și unul dintre substraturile și oportunitățile derulării în Secția Ortopedie – Traumatologie a S.U.U.M.C. a 4 Programe Naționale de Sănătate (P. N. Endoprotezare., P. N. Instabilități Articulare, P. N. Reconstrucție Tumorală a defectelor), P. N. Transplant și a AP-Trauma (Activități Prioritare). Despre AP-Trauma îndrăznesc să spun că finanțarea completează efortul echipei manageriale a Spitalului Militar Central, ce reușește să susțină suportul oferit în tratamentul pacienților “trauma și politrauma”.

Apoi trec la punctul sensibil al subfinanțării programelor P.N. E și P.N. Instab, P.N. Transplant și P.N. Tumoral (le-am denumit cu acronime pentru că și finanțarea vine tot mai “prescurtată”). Aveți în vedere faptul că patologia degenerativă (artroze de șold, de genunchi, de umăr), dar și cea traumatică (instabilități articulare postraumatice, fracturi de șold, umăr și cap radial) necesită aplicarea de tratament chirurgical ce includ implanturi endoprotetice și tendino-ligamentare.

De asemenea, în patologia complicațiilor mecanice sau septice peri-implant pentru tratarea chirurgicală se reclamă folosirea de materiale reconstructive extrem de pretențioase tehnic și pecuniar. Luați în considerare capacitățile și realizările din ultimii ani în tratamentul specific al pacienților din Secția de Ortopedie – Traumatologie a S.U.U.M.C., cu o creștere continuă a adresabilității și că vor rezulta lungi liste de așteptare pe biroul oricărui ortoped din secția noastră, pentru endoprotezare sau reconstrucție osteoarticulară. Aceste liste ale “neputinței” în tratarea unei coxartroze, până la derularea lor în circa 9-18 luni sunt de fapt rezultatul unei finanțări după un algoritm neadaptat timpului și capabilității, neadaptat nevoilor specifice unui sistem în plin proces de dezvoltare și recalibrare, ce trebuie să aibă în centrul preocupărilor, primordial, pacientul.

Colaborarea cu Echipa

Enlife News: Puteți să ne descrieți dinamica echipei din secția dvs.? Cum reușiți să mențineți un nivel înalt de colaborare și performanță în rândul colegilor?

Conf. Dr. Marius Stănescu: La intrarea centrală a Secției Ortopedie – Traumatologie, la etajul 3 veți vedea, la loc de cinste, bustul Generalului Prof. univ. dr. Gheorghe Niculescu – cel care a înființat, în anul 1961, acest serviciu în specialitate. Alături de această lucrare sculpturală, se găsesc 2 plăci pe care sunt gravate: pe una numele tuturor medicilor ortopezi ce au servit, în uniformă, de la începuturi până în prezent, iar pe cealaltă numele predecesorilor mei. Cel puțin din aceste motive, ortopezii ce vin, astăzi, la spital, nu vin la serviciu, se pregătesc să fie cât mai buni, cu fiecare zi care trece. Colectivul este unul relativ tânăr, dar cu experiență bogată și, mai ales, caracterizat prin devotament față de profesie și pacient. Performanța vine la pachet cu implicarea personală de desăvărșirea ta, iar asta înseamnă programe de pregătire profesională continuă și studiu intens. Profesorul și mentorul meu, profesorul Firică, spunea că “un chirurg bun este acela care este curajos dacă este susținut de studiu și divinitate”.