Hallux Valgus

Hallux-valgus-ul face parte din tulburarile de statica ale antepiciorului. Hallux-valgus-ul („mont”) reprezinta proeminenta capului metatarsian (osul de la baza degetului mare), prin deplasarea sa mediala catre interiorul piciorului. In nici un caz nu poate fi vorba despre un os sau cartilaj nou aparut, asa cum inca se mai considera.

Factori:

Cauzele nu sunt cunoscute, putem insa vorbi despre factori favorizanti si factori de risc:

1. Factori favorizanti

• anumite morfotipuri ale piciorului (tipuri constitutionale), prin raporturile de marime particulare a oaselor, favorizeaza tulburarile de statica;
• preponderenta feminina a acestei deformatii (95%) se poate explica prin laxitatea ligamentara tipica, conditionata hormonal (deci exacerbata la pubertate si menopauza); ligamentele antepiciorului cedeaza, favorizand deplasarea si proeminenta primului metatarsian.
• bolile inflamatorii de tip poliartrita reumatoida destabilizeaza intreg piciorul si produc printre altele un hallux-valgus rapid evolutiv;
• traumatisme din antecedente, ce au au fragilizat structurile osteo-ligamentare ale piciorului si au modificat raporturile dintre ele;
• lipsa, prin amputatie, a degetului al doilea (traumatica si mai ales iatrogena) este un factor foarte cunoscut (motiv pentru care amputatia degetului al doilea trebuie evitata).
  
  2. Factori de risc
• incaltamintea „eleganta” si incomoda, stramta si cu tocuri, indelung diabolizata, nu genereaza hallux-valgus-ul ci doar il agraveaza pe cel preexistent;
• istoricul familial isi spune cuvantul, fiicele „mostenind” piciorul mamei in peste 50% dintre cazuri;
• piciorul plat (pes planus) poate favoriza intr-o oarecare masura aparitia deformatiei, prin alungirea mecanica relativa a razei 1.
• obezitatea sau scaderea ponderala rapida, prin propriile mecanisme de actiune, pot favoriza aparitia deformatiei.

Produs asociat:

Trusa ForeFoot & Hand cu Suruburi Herbert 

- articulatia metatarso-sesamoido-falangiana se afla intr-un echilibru complex dar instabil, avand ca veriga slaba ligamentul metatarso-falangian medial, care cedeaza treptat la actiunea unor stimuli. stimulul initial este cu atat mai greu de diferentiat, cu cat exista doua tipuri majore de hallux-valgus: cel congenital, care apare la varsta adolescentei si cel dobandit, ce apare la varsta maturitatii, peri-menopauzic.

- se produce o miscare complexa locala:
1. Halucele („degetul mare”) se inclina spre celelalte degete, se roteste in jurul sau (orientandu-si unghia catre interiorul piciorului) si impinge celelalte degete, silindu-le sa se „incalece” prin lipsa spatiului necesar fiecaruia. 
2. Metatarsianul se deplaseaza medial (in varus) se roteste si se ridica, capul sau proemina sub piele si constituie deformatia tipica.

- tendoanele muschilor extrinseci se constituie intr-o „coarda” ce se opune revenirii halucelui la normal, ligamentele si muschii intrinseci se retracta iar deformatia se perenizeaza.

- aceste modificari produc insuficienta functionala (de sprijin) a razei 1 si, ca urmare, suprasolicitarea articulatiilor metatarso-falangiene laterale, cu aparitia progresiva de:
1. metatarsalgii (cu hiperkeratoza plantara, „bataturi”)
2. grife digitale (degete „in ciocan”)
3. "montul croitorului" care constituie tabloul final al deformatiei complexe denumita „picior triunghiular”.

- secundar pot apare „bataturi”, unghii incarnate, bursite sau plagi ce se pot suprainfecta.

Tratamentul chirurgical

Reconstructia chirurgicala trebuie luata in discutie cand durerea este constanta si nu se remite sub nicio forma de tratament conservativ. Chirurgia in scop pur cosmetic nu este recomandata, deoarece ea implica riscuri, ca orice interventie chirurgicala.

Scopuri
- indepartarea deformatiei („monturi”) nu inseamna taierea simpla a osului protuberant: acest procedeu nefast si blamabil este din pacate extrem de raspandit in romania si determina gradul imens de insatisfactie al pacientelor si reputatia negativa a operatiei de „monturi”. aceasta tehnica are un grad inadmisibil de recidive si este absolut ilogica din toate punctele de vedere.
- dezideratul major al oricarei interventii este mersul precoce, care evita toata gama de complicatii majore determinate de imobilizare. trebuie evitate orice propuneri de operatii ce presupun imobilizare gipsata indelungata, mersul cu carje sau pur si simplu imobilizarea la pat. imobilizarea este strict interzisa!
- exista acum destule tehnici operatorii fiabile care permit mersul inca din prima zi post-operator, reluarea rapida a activitatilor profesional-sportive si a portului incaltamintei „elegante”.
Tehnici
- tehnicile sunt multiple iar dezvoltarea lor exponentiala in ultimii 15 ani. fiecare prezinta avantaje si riscuri, ramanand chirurgului sarcina de a le aplica in functie de situatia locala si mai ales de experienta sa.
- principiul oricarei interventii este refacerea axului normal al razei 1, deformat prin deplasarea halucelui („degetul mare”) si a metatarsianului corespunzator. in acest scop metatarsianul trebuie taiat si deplasat la locul lui, normalizand aparatul metatarso-sesamoido-falangian in vederea unei biomecanici cvasinormale.
- cerinte majore ale tehnicilor:

1. sa pastreze cat mai mult din capitalul osos, 
2. sa fie fie simple, fiabile si reproductibile, 
3. fixare performanta, realizata de cele mai multe ori cu ajutorul unor suruburi speciale din titan.
4. sa permita o reluare facila in caz de recidiva sau corectie insuficienta.

• manevrele operatorii sunt multiple, in functie de natura si gravitatea deformatiei, si se bazeaza pe:

1. sectionarea selectiva a unor muschi sau ligamente, in scopul decomprimarii articulare si mentinerii reaxarii;

2. osteotomii metatarsiene: distale, metafizare, bazale sau combinate, impreuna cu osteotomia falangei proximale;

3. chirurgie globala a antepiciorului, in cazul deformarilor complexe.