Descriere
Hei puștoaico,
Iți înțeleg minunea Atât cât pot să simt și încă un pic peste margine.
Mă entuziasmează grația cu care muști Merele și morcovii Bucuria din obrajii tăi, Clatina că un fulg, Vrejul ce duce în Împărăția Zmeilor
Mă faci să roșesc Mă faci să mă întreb, Dacă nu cumva , Tu ai inventat Irișii, Tu i-ai împrumutat culorile lui Van Gogh, Tu I-ai șoptit lui Stanescu, Emoție, Tu l-ai cules pe Withman, îmbătat, de Broadway Tu ai plantat sincopa și șaisprezecimea în urechea Fantastică a lui Berlioz.
Lasă-mi de înțeles: Câtă cerneală albastră, violet, alb și galben ai găsit, Să pui în vaza freatică Din care se nasc Irișii, De câte vieți te joci să-i inspiri pe toți Cu miasma ta ?
Când te-am închipuit prima dată, Vedeam un mănunchi de cireșe atârnate peste ureche, Grăbit să fie mușcat de dragostea vieții tale, De graba și hazliul cuvintelor topite Ca lumânările din ceară de albine, Mult mai înmiresmate decât lumina.
Râsul tău că exaltarea din Oda Bucuriei, E psalmul surzilor, E timpanul renașterii, Pleonasmul și Intriga din poemul ploii, Complecșii din zmeură și integrale răsturnate de mirare.
E sensul în care cresc Irișii, Ines.
|
Hey kid I understand your wonder I am excited by the grace with which you bite, You make me blush Let me understand: When I first imagined you Your laughter that the exaltation of the Ode to Joy, It's the direction in which Irises grow, |